Keratoconusul este o boala degenerativă a ochilor caracterizată prin subțierea corneei și deformarea acesteia (corneea va avea forma de con). Forma de con deviază fasciculele luminoase de la nivelul ochiului, iar vederea va fi distorsionată. Boala este bilaterală în 85% din cazuri. Populaţia este afectată în proporţie de 1:2000, cu debut la adolescenți sau mai devreme de vârsta de 20 de ani. Subiectiv, keratoconul produce o vedere înceţoşată şi deformată. Topografia corneeană decelează keratoconul în stadiile incipiente (infraclinic), în timp ce un simplu examen al refracţiei pune în evidenţă boala doar în stadiile ulterioare.

CAUZE

Cauza exacta a keratoconusului este necunoscută. Se crede că genetica, factorii de mediu și sistemul endocrin joacă un rol important în dezvoltarea keratoconusului.

Genetica

Un punct de vedere stiintific este că keratoconus ar putea fi o condiție ce s-ar putea transmite genetic. Din informațiile disponibile în prezent există mai puțin de 1/10 posibilități ca o rudă de sânge a unui bolnav diagnosticat cu keratoconus să dezvolte keratoconus. Studiile au demonstrat că în cazul corneei afectate de keratoconus lipsesc fibre importante care stabiliează structural partea anterioară a corneei. Acesta este motivul pentru care corneea are o flexibilitate crescută și se va bomba spre exterior, având aspectul unui con.

Factorii de mediu

Frecarea ochiului - forma corneei întalnită în keratoconus ar putea rezulta cu ușurintă în urma unor traumatisme, cum ar fi frecarea ochiului.
Alergii - Multe dintre pesoanele diagnosticate cu keratoconus au raportat faptul că și-au frecat puternic ochii, din cauza mâncărimilor și iritației ochiului, ca urmare a alergiilor. Totuși, legatură dintre alergii și keratoconus este neclară. Un procent tot mai mare de bolnavi suferă de keratoconus atopic. Tulburări cum ar fi febra fânului, eczeme, astm, alergii alimentare sunt considerate boli atopice. Persoanele cu keratoconus sunt sfătuite sa evite cât mai mult posibil frecarea ochilor.
Stresul oxidativ - Unele studii indica o prelucrare anormala a radicalilor de superoxid din cornee, la bolnavii cu keratoconus si o implicare a stresului oxidativ in patogeneza acestei boli. In keratoconus, corneea nu dispune de capacitatea de autoreparare de rutina in cazul anumitor tipuri de daune, spre deosebire de corneea normala.

Hormoni

O altă ipoteză este că un rol în declanșarea keratoconusului îl are sistemul endocrin, întrucât afecțiunea este detectată prima dată la pubertate și progresează. Aceasta teorie este controversată și neconfirmată.

SIMPTOME
Semnele precoce de keratoconus sunt vederea încețoșată și necesitatea modificării frecvente a dioptriilor sau acuitatea vizuală nu poate fi corectată cu ajutorul ochelarilor.

• accentuarea sensibilității la lumină
• dificultăți la condus pe timp de noapte
• dureri de cap și dureri oculare
• iritații oculare, dorința excesivă de frecare

Keratoconusul, în special în stadiile incipiente, poate fi dificil de diagnosticat. În clinica OFTACONSULT dispunem de toate aparatele moderne în vederea diagnosticării precise a keratoconusului.

• topografie corneană: tehnică de neînlocuit atât pentru diagnosticul keratoconusului (în special în stadiile inițiale), dar și pentru urmărirea progresiei bolii
• tomografia de cornee (tomografia corneană cu camera Scheimpflug-Pentacam): oferă date despre fața posterioară a corneei, care, de cele mai multe ori este prima zonă afectată în keratoconus. De asemenea este capabilă a face măsurători de pahimetrie corneană punct cu punct, afișându-le sub formă de hărți pahimetrice.
• pahimetria: este o examinare ultrasonică, redand măsurători ale grosimii corneene. Este indispensabilă pentru stadializara keratoconusului și stabilirea indicațiilor terapeutice.
• microscopia corneană confocală: oferă aprecieri în ceea ce privește studiul celularității și straturilor țesutului cornean. Este un adevărat suport clinic pentru stabilirea strategiei terapeutice corecte (toleranța la lentile de contact, sau alegerea uneia dintre tehnicile chirurgicale (transplant de cornean total, lamelar, inele intracorneene, cross-linking).

METODE DE TRATAMENT

Ochelarii - în faza timpurie, corespunde corecţiei vederii; ulterior astigmatismul mare nu mai poate fi corectat cu ochelari, doar cu lentile de contact.

Lentilele de contact - sunt principalul tratament pentru majoritatea pacientilor cu keratoconus; se mulează pe suprafaţa corneei şi refracţia oculară se ameliorează.

Inelele intracorneene - 2 inele semiciculare din material sintetic transparent care se inserează în cornee, la o profunzime de 70% din grosimea acesteia. Determină o reducere a miopiei și astigmatismului cornean, oferind o îmbunătățire a acuității vizuale. Tehnica este indicată a fi efectuată în stadiul III, III/IV de evoluție.

Transplantul de cornee - dacă starea se înrăutăţeşte, şi lentila de contact nu mai este suportata de catre pacient

Tratamentul keratoconului prin combinarea riboflavinei cu UVA („collagen cross-linking”)

La ora actuală există un nouă procedură nonchirurgicală, aşa-numita tehnică „collagen cross-linking”. Metoda se bazează pe efectul razelor UV-A de a activa riboflavina care eliberează radicalii oxigenului, creând legături covalente între fibrele existente, dar slăbite de colagen, întărind astfel corneea.

Obiectivul tratamentului

• Stabilizarea keratoconului progresiv, îmbunătăţirea vederii cu ochelari şi prelungirea duratei de purtare a lentilei de contact
• Evitarea transpalntului de cornee

Indicaţii:

• Vârsta cuprinsă între 14 şi 40 de ani
• Modificări apărute în interval de 6 – 12 luni
• Grosimea corneei de peste 400 μm şi cornee clară
• Dacă nu mai poate purta lentila de contact
• În cazul înrăutăţirii accentuate a vederii
• Contraindicaţii:
• Grosimea corneei sub 400 μm
• Opacităţi corneene centrale

Examinări înainte şi după tratament:

• Refractometrie computerizată
• Determinarea acuităţii vizuale şi corectarea viciilor de refractie
• Topografie corneeană
• Determinarea numărului de celule endoteliale
• Măsurarea grosimii corneei (pahimetrie)
• Măsurarea tensiunii intraoculare
• Examinarea la biomicroscop

În clinica Oftaconsult realizam tehnica de Cross-linkin prin mai multe metode:

• 1. Tehnica cu dezepitelizare EPI-OFF - se îndepartează mecanic epiteliul corneean, pentru a putea favoriza pătrunderea ulterioară a Riboflavinei în țesutul corneean. Apoi se aplică radiația UV.
• Dezavantajele acestei metode sunt: vindecarea corneei este mai lentă, dureri, lacrimare, fotofobie, senzație de corp străin, infecții corneene, poate fi chiar posibilă scăderea vederii.
• 2. Tehnica fără dezepitelizare EPI-ON - se folosește o formă specială de Riboflavina –RICROLIN TE; aceasta se aplică direct pe suprafața corneei, fără a mai fi nevoie îndepărtarea epiteliului corneean.Această a doua variantă este eficientă numai dacă se folosește formula nouă de Riboflavina, care pătrunde foarte bine și prin epiteliul intact, nemaifiind astfel nevoie de îndepartarea acestuia.
• 3. Tehnica cu iontoforeză - este o tehnică nouă, care facilitează penetrarea riboflavinei până în stroma corneană profundă sub influența unui curent electric care se crează în cornee, cu ajutorul unui dispozitiv special numit iontofor. Avantajele metodei: Este mult mai rapidă, timpul de imbibiție corneană a riboflavinei scăzând la 5-7 minute, după care urmează aplicarea radiației ultraviolete pentru 9 minute.

În clinica noastră folosim aparatul de ultima generație cu eliberare de fascicule UV, astfel, intervenția s-a scurtat de la o oră, la doar 15 minute, fiind mult mai uțor suportată de către pacient. Intervenția se poate realiza la ambii ochi în aceeasi ședință cu anestezie locală. Efectele intervenției de stabilizare a bolii pot fi observate în timp, în 2-6 luni, prin îmbunătățirea parametrilor topografiei corneene, creșterea toleranței lentilelor de contact și chiar îmbunătățirea acuității vizuale. Operatia de cross-linking nu împiedică realizarea ulterioară, daca e nevoie, a unui transplant de cornee.